Cosmarul pãrintelui Mina

UMILINTÃ A stat ani întregi în închisorile comuniste, dar asta nu i-a împiedicat pe medicii ieseni sã-l trateze pe pãrintele Mina Dobzeu ca pe un cersetor!

GREUTÃTI Pãrintele Mina se simte mai bine si îsi doreste sã vinã curând acasã, la Husi! Chiar dacã s-a relatat pe larg despre starea sa de sãnãtate si despre sederea la spitalul “Sfântul Spiridon“ din Iasi, multe au mai rãmas de spus. Au rãmas în umbrã adevãratele circumstante în care pãrintele a ajuns la Iasi, precum si detalii despre cele 7 ore de chin si umilintã, la care bãtrânul cãlugãr a fost supus, în încercarea sa de a gãsi un pat de spital unde sã-si vindece rãnile. Despre toate acestea a accepta sã povesteascã huseanul care l-a dus pe duhovnic la Iasi si i-a stat alãturi pânã când medicii au decis sã îl interneze.

NEDREPTÃTI Este husean prin adoptie, se numeste Ovidiu, a fost colonel în aviatia militarã si, împreunã cu sotia, îl are de aproape 6 ani, duhovnic pe pãrintele Mina Dobzeu. S-a stabilit între ei o legãturã spiritualã deosebitã, fapt care, se pare, îl face pe preot sã apeleze la aceastã familie, ori de câte ori are nevoie de o mânã de ajutor. Asa se pare cã a fãcut si în data de 7 octombrie, când alergia puternicã pe care a dobândit-o de la pastilele de biseptol, i-au transformat trupul în «carne vie», pãrintele Mina a sunat la el si i-a spus cã se simte rãu. «A fost greu de convins sã meargã la spital. Prin intermediul doctorului Avasiloaei, un medic foarte bun, care a fost si este un apropiat al pãrintelui Mina, s-a obtinut o trimitere la Iasi. L-am suit în masina mea. Am plecat în jurul orelor 11, 30 si am ajuns acolo la ora 13,00, în Tãtãrasi, la un medic Vasilca, ce face parte dintr-o sectie de dermatologie. Acel om îl stia pe pãrintele Mina si când l-a vãzut, a spus cã nu îl poate tine acolo, deoarece nu sunt conditii. E frig. Si ne-a trimis la UPU, la « Sfântul Spiridon». Pãrintele, plin de rãni cum era, obosise, normal. Drumul lung nu i-a fãcut bine. Nu stiam cum sã îl internez mai repede. Am, plecat la UPU si acolo am avut parte de umilinte mari. S-au uitat vreo câtiva medici la el, nu stiau ce are, unii l-au trimis la arsi, altii i-au gresit numele când i-au fãcut o fisã de osbervatie. Eram disperat trecuse vreo 5 ore si bãtrânul stãtea vai de capul lui, într-un scaun cu rotile, fãrã ca nimeni sã îi dea atentia cuvenitã. Încercam sã le spun sã se grãbeascã, sã îl ducã pe un pat, cã e pãrinte, e Mina Dobzeu, dar acolo nimeni nu îti dã atentie. Poate asteptau bani, nu stiu sã spun, dar mãrturisesc faptul cã nu am dat nimic“, povesteste Ovidiu, cel care l-a dus pe pãrinte la Iasi.

« Zic, Doamne, de ce e asa de greu sã internezi un om foarte bolnav în spital?!“

«Pânã la urmã, dupã ce l-au purtat din cabinet în cabinet, i-au fãcut analize sau ce i-au fãcut, nu stiu sã spun în termeni medicali, ca la ora 19, dupã 7 ore de suferintã, ni s-a spus de la UPU din cadrul Sf. Spiridon cã «nu avem ce-i face, mergeti cu el alãturi, la sectia de boli contagioase, la Sfânta Parascheva». Nu îmi venea sã cred ce aud. Zic, Doamne, de ce e asa de greu sã internezi un om foarte bolnav în spital?! Eram disperat. L-am luat din nou pe pãrinte, l-am asezat în masinã, l-am dus acolo. Pur si simplu nu mai stiam ce sã fac, am spus la un moment dat cã îl aduc înapoi la Husi, deoarece nimeni nu vrea sã îl interneze. Am intrat totusi la sectia aceea de contagioase si acolo am dat de o doamã doctor tânãrã, o minune de persoanã. Nici nu ne-a întrebat cine suntem, dar cum l-a vãzut, imediat a spus cã îl interneazã si sã fie pregãtit un pat. Nu mai speram, dar s-a întâmplat si asta. Mi-era milã de pãrintele, cã fusese un efort prea mare pentru el», povesteste fostul aviator. Acesta sustine cã s-a convins cã în spitalele românesti, poti sã fii si Fiul lui Dumnezeu, nimeni nu se uitã la tine, dacã nu încerci sã intervii într-un fel pe lângã medici.

I-am spus, ca sã îl încurajez: pãrinte, când vii acasã, ne suim în masinã sã mergem la Grozesti, iar el a spus cu glas stins: mergem!

Am revenit la Husi. Pãrintele a rãmas la Iasi si speram sã fie. La o sãptãmânã am auzit cã bãtrânului nu îi este bine. Avea nevoie de un însotitor urgent si cine sã stea cu el? Atunci o profesoarã cu suflet, care tine mult la preotul Mina, huseancã, Maria Parã, a decis sã stea la cãpãtâiul lui. Are o fiicã în Iasi doamna Parã, si s-a stabilit temporar la ea, numai sã îi fie alãturi lui Mina Dobzeu. De asemenea stiu cã multi, multi dintre cei care îl iubesc pe pãrinte s-au dus sã îl viziteze, dupã o sãptãmânã de la internare, când presa a fãcut publicã situatia lui. Ieri am vorbit cu el la telefon si mi-a spus cã vrea sã vinã acasã. Asa e el, vrea sã moarã pe patul lui. Nici la spital nu vroia sã meargã. I-am spus, ca sã îl încurajez: pãrinte, când vii acasã, ne suim în masinã sã mergem la Grozesti în Basarabia (la locurile natale, n.r.)? Iar el a spus cu glas stins: mergem! Si de asta mã gândesc cã el în suflet este puternic“.

Sursa: Adevarul de Vaslui