Copilul care vorbeste cu ochii

DRAMÃ Doar un an si sapte luni si deja viata i-a pregãtit micutului Octavian din Husi o provocare cãreia cu greu i-ar putea face fatã chiar si un om mare: o boalã despre care pãrintii nu au stiut pânã acum, face ca bãietelul sã nu poatã auzi si sã nu poatã scoate niciun sunet. În tãcerea din interiorul sãu, copilul a învãtat, în schimb, sã le vorbescã tuturor cu ochiii lui frumosi si sinceri, asa cum fac îngerii, în povestile pe care mama sa, chiar dacã i le citeste, micutul nu le-ar putea întelege vreodatã. Pãrintii vor sã lupte cu destinul fiului lor: merg la medici, cautã rãspunsuri si cer ajutorul oricui are suflet sã le înteleagã drama lor, si a fiului lor.

DESTIN Stã în pãtut si se joacã linistit cu jucãrii de plus, se alintã, zâmbeste, se uitã la televizor sau cere dulciuri, întinzând mâinile si fãcând gesturi pe care mama îndatã le întelege! Cine se uitã la Octavian, copilul de un an si sapte luni, si-ar da seama cu greu cã pentru el, lumea din jur nu este deloc una si aceeasi cu a noastrã. La nastere, destinul a fãcut ca micutul sã aibã o boalã rarã (hipoacuzie bilateralã - formã profundã), de existenta cãreia cu greu pãrintii si-au dat seama. Primul semn a fost acela cã bãietelul nu reusea sã facã primii pasi, precum alti copii de seama lui. Au fost consultati multi medici si diagnosticul a fost unul crud: copilul nu aude nimic din ce se întâmplã în jurul sãu si, în consecintã, nu poate reproduce niciun sunet, din cauza hipoacuziei de care suferã. Pãrintii au fost avertizati cã, pentru a-i reda sansa unei vieti normale bãiatului, Fernando si Cristina Tenu, trebuie sã îi facã o operatie urgentã, un implant cohlear. La mijloc sunt nu doar costurile enorme ale interventiei chirurgicale (20.000 euro), dar si timpul, care se scurge prea repede. „Dacã nu îi facem operatia pânã la vârsta de 2 ani, sansele de vindecare sunt minime. Mai sunt 5 luni, pe care le numãrãm cu fiecare secundã. Nu avem bani, asta este realitatea. O familie abia întemeiatã, în ziua de astãzi, cu greu ar putea avea 20.000 de euro. Nu stim cui sã mai cerem ajutorul“, au spus pãrintii bãietelului.

„Din pãcate, Octavian nu poate auzi povestile pe care i le citesc“

TRIST În ochii celor doi trineri se citeste îndârjire si speranta cã Octavian va primi, fie si în ultima clipã, o fãrâmã de noroc pentru viata sa. „Cine are copii, întelege sigur prin ce trecem noi acum“, crede Cristina. Cu bãiatul în brate, femeia pare si mai sigurã cã, într-o zi, totul va fi bine. Îl priveste si îi zâmbeste, iar el îsi recunoaste mama, care îl laudã pentru cât de „cuminte“ este el. „Este cuminte. Se joacã frumos. Se uitã si la televizor. Este foarte inteligent. Face tot ceea ce facem noi. Dacã batem într-un lemn, pentru a vedea dacã aude, vine si bate si el, asa, ca sã ne arate cã poate face la fel. Cel mai mult îi place sã se uite la televizor, la desene animate. Nu aude nimic, însã vede personajele si, dacã stã atent, eu cred cã întelege. E un copil foarte bun. Din pãcate, Octavian nu poate auzi povestile pe care i le citesc“, povesteste mama.

Dreptul la o viatã normalã!

Povestea lui Octavian este una foarte tristã, care îi afecteazã mai ales pe cei care sunt pãrinti si stiu bine ce înseamnã suferinta unui copil. Pãrintii înteleg primii câtã durere existã atunci când cel mic este nevoit de destin sã suporte o boalã, fie ea cât de trecãtoare. Cristina si Fernando Tenu asteptã de la toti cei care le înteleg drama, o mânã de ajutor, un semn de solidaritate umanã, care sã poatã reda speranta la o viatã frumoasã unui copil precum Octavian. „Oamenii din jurul nostru, care vor sã ne ajute cumva, sunt singura sansã“, crede tatãl bãietelului. Surorile Franciscane, misionare de Assisi, au auzit de drama copilului si le-au promis pãrintilor cã se vor interesa despre o posibilitate de ajutor, dar, foarte important, se vor ruga pentru ca Octavian sã primeascã de la Dumnezeu, prin oamenii din jurul lui, un drept fundamental, care... nu se stie cum, i-a fost rãpit la nastere: dreptul la o viatã normalã!