DE POVESTE! A venit toamna si husenii îsi fac griji pentru roadele viilor! Cum altfel, dacã întreg anul au trudit pe dealurile pline de vitã nobilã, sperând la o roadã bunã. Si dacã a venit toamna, la Husi a ajuns si „Damigenius”, festivalul de graficã satiricã fãrã de care, de 14 ani încoace, „orasului dintre vii” parcã i-ar lipsi ceva.
ÎNGÂNDURATI O vreme, norii au fost parcã hotãrâti sã-si verse tot amarul peste zona Husilor, unde podgoriile întinse sunt la ele acasã. Ploaia rece, mocãneascã, cernutã a pagubã zile întregi, peste toate dealurile i-a mâniat pe viticultori. Au trudit un an întreg si au nãdãjduit la roadã multã si dulce, iar faptul cã ploaia îi împiedicã sã îsi strângã recolta le aduce supãrare si pierderi. Se umflã bobitele, se sparg de atâta apã, se pierde roada, se stafideste strugurul ori mucegãieste pe tufa umedã. Si s-a muncit din greu, o varã toatã, degeaba! Dacã s-ar opri mâine, au sperat husenii, atunci milã si-ar face Dumnezeu, dar dacã mai tine o sãpãmânã, atunci sigur e bãtaia Lui. „Toatã vara ne-am suit pe deal cu sapa în spate, la prãsit. De douã, trei ori, ca sã nu dea buruiana mare si sã înnãduse tufele.. Pe deal, la prãsit, se bea apã fierbinte, fiartã de soare.. Apã din stilcã de plastic, din tot felul de bidoane, cã nu mai sunt ca pe timpul meu, ulcioare de lut, sã bea omul apa rece si în miezul zilei. Nu mai sunt.. Si uite acum cum plouã! Se va duce dulceata din boabã de la apa multã. Nu mai e vinul vin, dacã poama nu e dulce ca mierea. Sau, de va fi tot asa, vremea încruntatã, rea, mocnitã, cum mai spuneam noi odatã, atunci va sta udeala în tufã si vor mucegãi strugurasii. Degeaba sunt frumosi acum, degeaba”, se tânguia deunãzi Constantin Brumã, 78 de ani, stãpânul a peste 4 hectare de vie nobilã. Cine l-ar fi ascultat, s-ar fi dus cu gândul la povestea lui Creangã cu... drobul de sare, dar si-ar fi dat si seama cã unii huseni au fãcut din vita de vie si roada ei un mit, o traditie sacrã, o confirmare a unui destin peren.
„E dichis mare cu
via la noi”
MIGALÃ Si ruga lor a fost ascultatã! De douã zile, norii au încetat sã mai „plângã”, iar pe dealurile Husului, zeci de oameni se vedeau strãbãtând cãrãrile, înfofoliti ca pentru a înfrunta cu curaj un frig subtire, de toamnã înversunatã. Cosurile mari si gãletile colorate erau duse cu zarvã în vii si, mai departe, spre mustãrie, dulcea povarã a strugurilor de Husi... „S-a fãcut treabã bunã. Dacã a stat ploaia, e bine. Dacã s-ar duce norii si mai bine ar fi. Eu spun cã dacã nu culegem repede, chiar dacã e glodul mare printre rânduri, atunci udeala din tufã va face rãu la strugurel. Se va mucegãi boaba. Dacã ar veni soarele, cu cãldurã, ar usca apãria dintre frunze. Atunci am culege ca lumea si nici poama nu ar fi în primejdie. E dichis mare cu via la noi; nu toti care au vie se pricep. Eu de 25 de ani tin vie. Am lucrat o viatã aici. Stiu cum stã treaba”, se laudã bãrânul. Pe fugã, sã nu cumva sã se apuce iarãsi vremea de vãrsat ploi peste Husi, localnicii au „coplesit” dealurile, încãltati cu cizmele lungi de cauciuc. În zona Husului existã în jur de 2.000 de hectare de vitã-de-vie, jumãtate fiind în proprietatea micilor producãtori. Anul trecut, în judetul Vaslui, s-au recoltat, in medie, aproape 6.000 de kilograme de struguri la hectar, iar anul acesta husenii sperã la mai mult.
„Damigenius“, umorul în slujba vitei si a vinului!
A 14-a editie a festivalului 100% husean „Damigenius” va avea loc azi, în galeria PrimArt a Primãriei locale. Artisti recunoscuti în toatã tara vor veni sã îsi expunã lucrãrile de graficã satiricã, realizate pe tema specificã orasului, vinul si via. Dumitrascu, Rusu, Turculet, Pavel, Alex si Marcu sunt acei creatori de lucrãri care an, de an, revin la Husi, cu dragoste. „Damigenius” este un festival de toamnã, unic prin conceptie si poate cel mai reprezentativ pentru municipiul Husi. Un cunoscut caricaturist, venit în urmã cu doi ani la Husi, pentru a-si expune o lucrare de gen, a caracterizat festivalul în termeni memorabili: „Damigenius mi se pare cu adevãrat un festival de suflet, iar asta o vãd numai când observ cât suflet pun localnicii în cele douã elemente specifice destinului lor, via si vinul”.
Sursa: Adevarul de Vaslui
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu