Refacerea uneia dintre cele mai vechi biserici din municipiul Husi, „Sfântul Neculai“, având o istorie greu încercatã în cei aproape 180 de ani de existentã, s-a terminat în acest an, chiar dacã putini au mai crezut, dupã cutremurul din ’86, când lãcasul a fost distrus în proportie de 80%, ca el va mai fi de folos crestinilor încã multi ani de aici înainte. Biserica „Sfântul Neculai“ este cu atât mai importantã, cu cât la temelia ei, odihneste un om ilustru pentru Husi, Arhiereul Policarp Bârlãdeanul. Corpul acestuia a fost descoperit în 2004 când se efectuau lucrãri de renovare, sub dusumeaua veche. Chiar dacã biserica a fost complet renovatã trupul neînsufletit al arhiereului a rãmas la temelia sfântului lãcas.
REFÃCUT Biserica „Sfântul Neculai“ din Husi este, asa cum spune preotul paroh Alexandru Vâjianu, este cel mai vechi si poate cel mai greu încercat lãcas de cult din “Orasul Bisericilor”, dupã catedrala Episcopalã „Sfintii Apostoli Petru si Pavel“. Construitã în anul 1832, zidirea a avut parte de evenimente care au fost la un pas de a o distruge. „Pentru cã Dumnezeu nu a vrut ca biserica Sfântul Neculai sã disparã, a apãrat-o mereu, de foc si de tot ce a fost rãu în decursul anilor. Cele mai grele încercãri le-a avut în anii 1977 si 1986, când în urma cutremurelor, lãcasul a fost avariat în proportie de 80%. Cu greu si-a mai putut imagina cineva cã zidirea va mai avea vreo sansã“, povesteste preotul Alaxandru Vâjianu. În 1992 însã, cu ajutorul enoriasilor, s-a început reconstructia bisericii. “Multi nu credeau cã se mai poate face ceva pentru biserica noastrã, dar totusi am încercat.“ Enoriasii, în jur de 700 de familii, au contribuit cu ceea ce au putut, pentru ca zidurile bisericii sã fie întãrite, iar turla lãcasului sã se înalte din nou, ca o rugãciune, cãtre cer. „Oamenii m-au ajutat. Fiecare a dat putin câte putin, din ce au avut si a contat. Acum biserica lor, a noastrã, a tutoror e ca nouã. Si ne mândrim cu asta”, a mai spus parohul.
L-au descoperit pe Arhiereul Vicar, sub dusumelele bisericii, dupã 128 ani!
În 2004, când se efectuau lucrãri de renovare, sub dusumeaua veche, zidarii au descoperit cu uimire un scrin, având în el trupul neînsufletit al unui om, care, dupã straiele deosebite, pãrea fatã bisericeascã. “A fost o descoperire extraordinarã. Demult, arhiva cu documente a bisericii fusese distrusã si de aceea nu mai existau date cu privire la acest aspect. Câteva zile nu am stiut cine se aflã înmormântat acolo, dar apoi, cu totii am aflat, era Arhiereul Vicar Policarp Bârlãdeanul, decedat în 1876. L-am lãsat acolo si acum, dupã ce s-a finisat reconstructia bisericii, realizãm la suprafatã, în bisericã, pe locul sub care se aflã sicriul celui decedat, o placã deosebitã, cu datele sale si o candelã care va sta mereu aprinsã”, a declarat preotul Vâjianu.
Arhiereul Vicar Policarp Bârlãdeanul, în scrierile vremii
Informatii despre Policarp Popescu, mai ales când se doreste a se evoca perioada în care acesta a fost director al Seminarului teologic din Husi, se gãsesc în lucrarea profesorului de istorie husean Costin Clit, „Istoria Seminarului teologic din Husi (Cronica Husilor, vol IV, 1988, p. 291). La vârsta de 38 de ani, profesorul de Elinã, Moralã crestinã, Pastoralã si Liturgicã este numit în fruntea institutiei, în 1972. „...Pe 11 noiembrie 1873, Policarp Popescu este propus de Sfântul Sinod pentru a fi hirotonit. Ca preot si mai apoi ca arhiereu, va consemna un biograf al sãu, fost elev la seminar, „exprima întotdeauna cu-cernicie si religiozitatea din convinctiune. Ca membru al Sfântului Sinod, s-a distins dintre multimea de pãrinti arhierei prin stiintã, pricepere si iubirea de ostenealã în profitul si buna organizare a Bisericii“, (Iacov Antonovici, „Arhiereul Policarp Popescu Bârlãdeanu (1831 - 1876), Buletinul Episcopiei Husilor, anul II, 1926, nr. 1, p 28). Fiind grav bolnav de plãmâni în ultimele luni de viatã, P.S. Policarp a donat bisericii Sfântul Neculai din Husi, unde slujise o vreme, „300 de galbeni pentru vesminte, cãrti si alte îmbunãtãtiri necesare“ si bibliotecii Seminarului, toate cãrtile sale, iar bruma de avere a donat-o rudelor - frati, nepoti..“, (Biserica Ortodoxã Românã, anul III, 1876 - 1877, nr. 1, p. 45 - 46).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu