Minunea de la Husi

Noul spital husean s-a construit datoritã muncii si pasiunii mai multor generatii

SENTIMENTAL „Când vãd cât de frumos este noul spital al orasului, nu pot sã nu simt bucurie si împlinire, amintindu-mi însã de vremurile grele în care am îndurat la un loc cu pacientii, eu si toti colegii mei, conditii dintre cele mai nenorocite: frig si lipsuri de tot felul“, povesteste unul dintre medicii de carierã ai Husului, Tudor Stafie, acum, când impresionanta investitie începutã în urmã cu 20 de ani a fost finalizatã. „Acest spital înseamnã mai ales oameni! Oameni de azi, dar cu sigurantã si oameni de ieri! Când am vãzut în ziare imaginea elegantã a clãdirii noi, mi-am amintit fãrã sã vreau de toti fostii medici, buni profesionisti, pe umerii cãrora s-a clãdit istoria acestei institutii. Si m-am bucurat si m-am întristat în acelasi timp, gândind cã unii din ei, cum e cazul ftiziologului Victor Hariton, initiatorul acestui proiect, nu mai sunt printre noi!“, spune si Aurel Chirea, reputat ginecolog, în prezent aflat la pensie. Directorul Nelu Tãtaru, impresionat de sentimentalismul „înaintasilor“ sãi, anuntã cã în primãvarã intentioneazã sã inaugureze cu fastul cuvenit noua clãdire a spitalului, iar un loc de cinste pe lista invitatilor îl vor avea veteranii sistemului sanitar husean.

Tudor Stafie, unul dintre medicii care si-a petrecut zeci de ani din viatã în saloanele vechiului spital, rememoreazã momente inedite din activitatea sa de medic, asezate în contrast cu modernizãrile de acum. „S-a finalizat spitalul nou si mãrturisesc faptul cã am simtit o bucurie mare când am aflat. Recunosc acum cã acesta a fost visul meu ca primar: sã dau în folosintã spitalul nou. N-am reusit sã îl împlinesc. E greu sã împlinesti vise atât de mari, pentru care trebuie atât de multi bani. Dar eforturi s-au fãcut si poate putin a contat si ceea ce s-a fãcut între anii 2004 - 2008 la acest spital. Nu pot sã nu îmi amintesc de anii grei pe care i-am trãit în vremurile anterioare. Erau probleme cu încãlzirea, cu mâncarea si au fost timpuri când nici medicamente nu aveam câte ar fi trebuit pentru bolnavi. Saloanele erau reci si lipsite de confort, mai ales dupã cutremurul din 1976, când ne-am mutat într-o clãdire din zona industrialã. A fost foarte greu. Si noi medicii, cu tot cu pacienti, înduram frigul si lipsurile de tot felul. Ce compensa însã si fãcea ca totul sã meargã înainte era devotamentul pentru meserie si compasiunea pentru bolnavi. Azi mã bucur cã tânãra generatie are conditii decente de lucru. Eu m-am pensionat în 2003 si mai lucrez doar la cabinetul meu, dar pot sã vã asigur cã Husul are medici foarte buni. Îi cunosc pe toti. Sunt profesionisti si suntem norocosi din punctul acesta de vedere“, crede doctorul Tudor Stafie.

Continuarea articolului in Vremea Noua